Managementul timpului sau managementul percepției asupra timpului?

Dacă aș realiza un top al celor mai frecvente răspunsuri pe care le primesc, în conversații profesionale sau personale, la întrebarea: “Ce te oprește să faci asta?” (unde “asta” reprezintă orice, de la lucruri mărunte, cotidiene, până la realizări majore și obiective individuale pe termen mediu-lung), motivația “Nu am timp” s-ar situa, cu certitudine, pe primul loc.

Așadar, managementul timpului impactează, direct, succesul pe care îl avem în a ne atinge obiectivele și, implicit, în a trăi armonios cu realizările pe care le avem? Și, dacă este așa, cum am putea să ne îmbunătățim vizibil abilitățile de a ne coordona timpul, așa încât să ne punem în valoare și să utilizăm, cât mai bine, beneficiile pe care “timpul” ni le poate aduce, dacă l-am avea suficient?

Cred că un bun punct de plecare pentru soluție este redefinirea sistemului de referință în care apreciem timpul. Sau, mai degrabă, extinderea acestuia, față de ceea ce folosim deja!

Ce este, de fapt, timpul pe care ne plângem că nu îl avem? Este o resursă? Este ceva ce putem avea, câștiga, pierde, controla? Este o percepție asupra unor alte resurse? Este un concept imaterial interesant, poate, pentru polemici filosofice, dar greu tangibil, material? Sau este cu totul altceva?

O căutare rapidă pe net o să ofere, oricui, o sumedenie de alternative. Vă invit să vă alocați 5 minute (să vedem de unde le găsiți…) pentru a schița un răspuns. Ce este timpul, în percepția voastră?

Există două viziuni complementare și, desigur, polar opuse, asupra noțiunii de timp: viziunea occidentală, conform căreia timpul este liniar, ca o săgeată dinspre trecut către viitor, și viziunea orientală, conform căreia timpul este circular, ciclic, fără început și sfârșit.

A explora cele două reprezentări, occidentală și orientală, pare filosofic, la o primă vedere. Dar… nu este! Sau, mă rog, poate fi, doar că rezultatul explorării este imediat aplicabil, în inițiativa de a ne extinde sistemul de referință în care apreciem timpul! Pentru că majoritatea problemelor pe care le avem, în managementul timpului în viziunea occidentală, derivă tocmai din negarea acelor etape și zone din viața noastră unde viziunea orientală ar fi mult mai potrivită, și chiar ar atenua semnificativ efectele negative ale timpului liniar!

Să vedem un pic, comparativ, care e legătura între timp, linii și cercuri. 

	Timp liniar	Timp circular
Unde se aplică?	În Europa, continentul american, și compatibil cu sistemele de drept romano-germanice și de common law.	În Asia, Africa, și compatibil cu sistemele de drept tradiționale-religioase.
Motto:	“You will never find time for anything. If you want time, you must make it.”  ― Charles Buxton	“Here we are, trapped in the amber of the moment. There is no why.”  ― Kurt Vonnegut
Momentele de timp relevante	Trecutul, prezentul și viitorul sunt tratate ca elemente de sine stătătoare, relevante în viețile oamenilor.	Prezentul, aici-acum, este considerat singurul element relevant în viețile oamenilor. Trecutul este referit doar prin prisma realizărilor care au efect în prezent. Viitorul este referit doar în măsura în care activitățile prezentului determină un anumit viitor.
Tranziția între momentele de timp relevante	Trecerile de la trecut, la prezent, de la prezent, la viitor, sunt marcate de relații cauzale (o acțiune/inacțiune determină un rezultat, totul se întâmplă cauză-efect).	Trecerile de la trecut, la prezent, și de la prezent, la viitor, au loc prin transformarea diferitelor momente prezente, aici-acum, în alte momente prezente, viitoare.
Managementul timpului	Controlul relațiilor cauzale (ce trebuie făcut în prezent, pentru a valorifica trecutul, în realizarea viitorului) este un element relevant în viețile oamenilor.	Controlul transformării prezentului, într-un alt prezent, este elementul relevant, de controlat în viețile oamenilor.
Puterea timpului	“You may delay, but time will not.” ―Benjamin Franklin	“Time is a created thing. To say 'I don't have time,' is like saying, 'I don't want to.” ―Lao Tzu
Relația între timp, succes și eșec	Succesul și eșecul sunt, deseori, asociate trecutului sau viitorului, ceea ce generează sentimente negative, în prezent (regret, tristețe, supărare, frustrare). Oamenii își justifică rezultatele (pozitive sau negative), prin invocarea unui moment de timp, trecut sau viitor, în detrimentul prezentului („Pe atunci, făceam… și era frumos… dar acum…”, “Când se va împlini cutare sau cutare condiție, va fi bine”, etc).	Succesul și eșecul sunt, deseori, asociate prezentului, și atitudinii persoanei, în prezent, ceea ce generează sentimente puternice (pozitive sau negative), față de prezent, și sentimente din zona indiferenței sau a ignorării, față de trecut și viitor. Oamenii își prezintă rezultatele, în prezent, accentuând ceea ce este vizibil, aici-acum, și amintesc de trecut sau referă viitorul doar tangențial față de momentul prezent, prin indicarea legăturii cu prezentul, dacă acesta există (“Acum fac… și după ce voi face timp de… asta… urmează să fac…”).
Problemele în managementul timpului	Occidentalii au dificultăți în a valorifica prezentul aici-acum, și pun accent pe trecut și pe viitor.	Orientalii au dificultăți în a valorifica trecutul (care nu mai există) și a planifica viitorul (care nu există încă), în schimb se concentrează foarte mult pe a valorifica momentul prezent.
Condiționările impuse de timp	Există termene stricte, a căror nerespectare atrage, deseori, sancțiuni.	Există termene orientative, sub formă de intervale de timp, a căror nerespectare atrage doar imposibilitatea persoanei de a beneficia de ce era disponibil în intervalul de timp respectiv, deseori fără a atrage sancțiuni.
Calitățile personale pozitive, în raport cu timpul	Calitățile personale conexe respectării termenelor (punctualitate, planificare) sunt apreciate ca pozitive (contează să ajungi la timp).	Calitățile personale conexe trăirii intense a momentului prezent sunt apreciate ca pozitive (contează mai puțin că nu ai ajuns la timp, acum, că ești aici, contează ce atitudine vei avea).
Disciplinele promovate, pentru utilizarea mai eficientă a timpului	Sunt promovate discipline de dezvoltare personală pentru controlul trecutului: Terapie, cadre de referință psihologice pentru integrarea trecutului în prezent Analiza datelor istorice (trecute), pentru a formula concluzii despre prezent … și viitorului: Planificare, estimare, previziune, modelarea viitorului  Managementul riscurilor  …	Sunt promovate discipline de dezvoltare personală pentru maximizarea prezentului:  Mindfulness (trăire acum-aici)  Pozitivitate  Cadre de referință bazate pe acceptare, pentru integrarea evenimentelor negative în viața personală  Practici ale echilibrului între perechi de contrarii (work-life, efort-relaxare, dinamism-statică, …)  Practici de bunăstare personală, care adresează minte-trup-suflet (practici sportive, practici spirituale)  …

Nu e necesar să accentuăm că mediul profesional românesc aplică sistemul timpului liniar, la fel ca și majoritatea culturilor vest-europene. Implicit, managementul timpului, pe care îl facem pentru a avea succes în profesie, aici, este de multe ori, strict, tensionat, procedurizat, cu termene și cu sancțiuni pentru neîncadrarea în acestea.

Implicit, performanța profesională necesită dobândirea și aprofundarea de abilități și aptitudini conexe disciplinelor de dezvoltare personală pentru control al trecutului și viitorului. Trebuie să devenim buni planificatori, să știm să gestionăm riscurile, să putem analiza informațiile trecute pentru predicția viitorului, etc.

Altfel zis, a fi performanți profesional, într-un mediu care aplică timpul liniar, cum este și cel local, necesită a fi capabili să controlăm trecutul și viitorul. Ceea ce ne generează un dezavantaj foarte mare față de prezent, pe care nu prea îl trăim acum-aici. De fapt, nici nu prea observăm, de multe ori, prezentul, fiind foarte prinși în a capta trecutul și a fugi către viitor.

Care ar fi soluțiile?

Pentru început, a conștientiza faptul că niciun mediu și nicio percepție asupra timpului nu ne sunt impuse, fără acordul nostru. Ceea ce înseamnă că nu ne oprește nimic din a fi performanți profesional, gestionând eficient timpul liniar, așa cum cer exigențele mediului profesional, și din a deveni performanți, în afara profesiei, învățând să aplicăm timpul circular!		Un al doilea pas ar putea fi să aducem beneficiile timpului circular și în mediul nostru profesional, după ce am învățat să îl utilizăm. Ce ne oprește din a ajunge la timp la ședințe (timp liniar, focus pe termene) și a conduce ședințele respective astfel încât toți participanții să se simtă confortabil, apreciați, ascultați (timp liniar, focus pe prezent), iar întreaga experiență a ședinței să fie una pozitivă, în care chiar și extremele sunt acceptate?
Și un al treilea pas ar putea fi să trecem către echilibrul între timpul liniar și cel circular, și să integrăm în viața noastră, întreagă, fără delimitare între profesional și personal, avantajele ambelor reprezentări ale timpului. A îmbina planificarea timpului liniar, cu trăirea pozitivă, aici-acum, a timpului circular, sau a îmbina analiza datelor trecutului cu practici ale echilibrului între perechi de contrarii, sau a îmbina terapia pentru un trecut nu neapărat fericit, cu cadre de referință bazate pe acceptare sau cu practici de bunăstare personală… iată cum ar putea conviețui, armonios, elementele progresive din ambele viziuni asupra timpului!

Și, dacă v-ați regăsit în vreuna dintre invitațiile la a schimba ceva în percepția voastră asupra timpului, sau în managementul timpului, vă invit să faceți primul pas, acela de a acționa către schimbarea pe care o intuiți, acum-aici. Pentru că, așa cum spunea Papa Ioan Paul al-II-lea: 

"The future starts today, not tomorrow."