Relațiile în care trăim ne modelează și influențează, subtil și eficient, cam toate rezultatele pe care ajungem să le avem. Asta se știe :) și este formulat în multiple moduri, și reconfirmat, în vremurile noastre, de cercetătorii britanici (și nu numai…).

Ce se spune mai rar, spre deloc, este că rolul pe care îl au relațiile în viața noastră poate fi unul pozitiv, de creștere și dezvoltare, sau dimpotrivă, unul negativ, de limitare și plafonare. Putem să creștem, în relații care ni se potrivesc și care țin pasul cu noi, pe măsură ce devenim versiuni mai bune de noi înșine. Sau putem să batem pasul pe loc și să stagnăm, ceea ce duce, invariabil, la a involua, la a ne irosi potențialul, la a deveni versiuni mai puțin reușite de noi înșine, dacă ne alegem relații care nu ni se potrivesc și în care nu avem spațiu, susținere, dinamică sau resurse, pentru a crește.

Cum se întâmplă cel mai des – cred eu – e că începem relații care ni se potrivesc, și în care, o vreme, creștem, doar că, pe neobservatea și, probabil, pe neasumatea, ajungem la o zonă din relație în care doar unul din noi crește, iar celălalt s-a pierdut undeva pe drum, din variate motive. Iar acest platou relațional implică tensiuni, jocuri de putere, delimitări artificiale de roluri și responsabilități și tot felul de alte construcții raționale și afective, care ascund un adevăr simplu:

Unul din noi a crescut și-și dorește să continue să crească, celălalt a rămas vizibil în urmă, în propriul lui proces de creștere, iar relația nu mai este un spațiu win-win.

Identificăm cu ușurintă, dacă vrem, la ce moment din relație a apărut platoul. Este acel moment în care au apărut: competiția cu partenerul, reproșurile pentru succesul celuilalt, în locul bucuriei oneste, invidia benignă sau malignă și, desigur, sabotajele mai mult sau mai puțin discrete față de planurile și dorințele de creștere ale celuilalt, începând de la banalele și toxicele jocuri de culpabilizare, pănă la “creditarea” partenerului cu toate așa-zisele eșecuri, personale, ale relației și, în cazurile mai grave, ale propriilor planuri de creștere ale partenerului “codaș”.

Ce generează platoul este temă de relații, de abordat prin coaching pragmatic.

Ce poți face, după ce conștientizezi că o relație care, o vreme, a funcționat, a ajuns în acest platou în care doar unul din doi crește? Depinde de care parte a relației te găsești.

Și dacă, totuși, zona de platou relațional durează de cam multă vreme, și nu se întrezărește nimic realist, de natură să genereze o schimbare către o nouă etapă în care și eu, și tu, și noi, am putea crește?

Acesta este locul în care a continua relația poate însemna a ne da acordul pentru propria noastră coborâre, în loc de urcare. Căci o relație în care doar unul crește este o relație care îi coboară pe amândoi. Mult mai curajos și mai sincer ar fi, în acest caz, ca relația să se încheie. Astfel, fiecare dă celuilalt, și sieși, șansa de a găsi o nouă relație. Una care îi ridică pe amândoi.

*Disclaimer: Nu pledez pentru despărțiri și ieșiri intempestive, din relații. Pledez pentru relații care îi ridică pe amândoi :)

Sunt doar câteva dintre titlurile (aproximative) pe care le-am întâlnit în lunile recente pe social media, în librării și în online. Nu cred să treacă o săptămână fără un titlu care anunță o nouă soluție clarificatoare pentru bărbați sau femei.

Diferențele dintre sexe, deși există dintotdeauna, par să trezească din ce în ce mai mult interesul omului hyper-tehnologizat, interes ce se reflectă în sumedenia de indicații, pentru unul dintre sexe, referitor la celălalt, și, desigur, și invers! Anecdotic sau serios, superficial sau profund, opinii personale sau de specialitate, comunicate mai mult sau mai puțin formal, toate conduc, inevitabil, către o concluzie simplă și destul de tristă:

Femeile și bărbații sunt diferiți! Atât de diferiți, încât, pentru a trăi în armonie împreună, mai ales în relație de cuplu, și unii și alții trebuie să învețe să se abordeze reciproc respectând cu devotament diferențele!

Dintr-o perspectivă de coaching relațional, complementaritatea sexelor are legătură cu arhetipurile masculin și feminin. Complementaritatea, însă, presupune întotdeauna baza comună peste care diferențele se pot integra, pentru a forma întregul, armonios. A pune accentul doar pe diferențe oarecum pierde tot sensul complementarității!

Arhetipurile masculin și feminin sunt complementare, ceea ce implică în primul rând că ambele arhetipuri au o bază comună: umanitatea. Altfel zis, evident că femeile și bărbații sunt diferiți, și este firesc să fie astfel. Înainte de a vedea diferențele, însă, e de remarcat că și femeile și bărbații… sunt oameni. Ceea ce înseamnă că nevoile fundamentale și identitatea, la orice nivel de spiritualitate o percepem, sunt aceleași!

Manifestarea nevoilor și a identității este diferită, și aici intervin arhetipurile masculin și feminin, respectiv diferențele despre care se scriu atâtea în zilele noastre!

Maturitatea relațională (adică relaționarea echilibrată, armonioasă, benefică ambilor parteneri, care oferă fiecăruia contextul care îi este necesar pentru a evolua, personal) are legătură cu nevoile fundamentale și cu identitatea.

Deci, dragă cititorule, dacă ești în căutarea de soluții pentru a-ți îmbunătăți relația cu partenerul/partenera de viață, cum ți s-ar părea dacă ai încerca să uiți tot ce ai citit, în general, despre femei, bărbați și relații?

Și, în loc de asta, cum ți s-ar părea dacă ai începe să-ți privești partenerul începând cu omul din fața ta, mai degrabă decât cu totalitatea așteptărilor tale de la un bărbat/o femeie?

Încearcă următorul quiz de self-coaching!

• Cine este partenerul/partenera ta?
• Ce îi place?
• Ce își dorește de la viață?
• Ce este dispus/ă să ofere, într-o relație?
• Ce fel de relație îi este confortabilă partenerului/partenerei?
• Ce așteaptă să primească de la tine?

Ar fi doar câteva dintre întrebările prin care ai putea începe să descoperi omul de lângă tine. Celelate sute de întrebări după acestea este posibil să le descoperi ușor, cu ajutorul partenerului/partenerei.

Iar dacă încerci aceste întrebări cu mintea și sufletul deschis, și ai răbdare cât să afli răspunsurile autentice ale persoanei de lângă tine, se poate să ai o surpriză mare referitor la cât de specială este persoana de lângă tine, față de ceea ce spun prejudecățile sociale despre bărbați și femei, în general!

Și ca să încheiem într-o notă artistică, te invit să descoperi unde duce aplicarea prejudecății sociale față de sexul opus, prin povestea muzicală a unei femei, despre bărbații din viața ei, și, imediat după, fără nicio intenție de a prioritiza opinia femeii :D, prin povestea unui bărbat despre o femeie (muzicală, de asemenea, pentru a nu discrimina nicium)! Citește versurile și traducerea lor, pentru experiența reală a celor două povești!

Patricia Kaas – Les Hommes Qui Passent - https://youtu.be/DCrHI6r4wQ4

Johnny Cash – She Used To Love Me a Lot - https://youtu.be/LUcbIUZ2vCk