A căuta soluții la ceea ce este asemenea nouă, sau la ceea ce este diferit? 

A învăța din situații, contexte, împrejurări, care ne sunt familiare și ne garantează, cumva, predictibilitate, sau a ne da voie să fim curioși, să explorăm ce găsim în jur și ce nu seamănă deloc cu ceea ce cunoaștem deja, ba chiar ne atrage atenția, de la început, prin contrastul față de noi și de ceea ce apreciem, admirăm, acceptăm, ca relevant pentru noi și situațiile noastre?

De câte ori respingem noul, doar pentru că diferă de ce știm deja? Poate chiar fără a da șansa de a integra ce este nou cu ce există deja...

De câte ori îmbrățișăm contrastul, în preocupările noastre de zi cu zi? Alb și negru. Calm și anxietate. Conformitate și excentricitate. Stabilitate și transformare. Veselie și tristețe. A câștiga și a pierde. A începe și a termina. Câte povești valoroase am accesa dacă, dincolo de a ne teme că a primi în viața noastră contraste ar anula farmecul oricăreia dintre realitățile contrastante, ne-am concentra atenția către a observa valorizarea reciprocă pe care realitățile contrastante o generează?

"Orice amurg ascunde-o auroră, și-n orice auroră suspină un amurg." - scria, cândva, Ionel Teodoreanu.