Ghidul de la caiac
Am incercat de curand cateva sporturi conexe apei. Caiac-ul a fost unul din ele, dat fiind ca locatia turistica in care ma aflam permitea cateva trasee spectaculoase prin insule de mangrove.
Ghidul nostru era un tip la vreo 40 de ani, caruia ii placea natural si vizibil jobul lui si era si foarte comunicativ. Ne-a povestit despre evolutia mangrovelor si ne-a aratat tipuri de pesti, ne-a explicat cateva lucruri tehnice despre navigarea in caiac, ne-a sugerat si barurile local de interes, pe scurt, si-a indeplinit foarte bine rolul de ghid.
Ce mi s-a parut remarcabil la acest om a fost eleganta cu care isi organizase job-urile in jurul pasiunilor proprii. Imbinarea utilului cu placutul, dus la un nivel de daily jobs, ambele utile si placute.
In plus fata de a fi ghid, tipul preda ceramica la un colegiu local. Iar pe timpul verii, cat era prea cald in statiunea unde eram noi, mergea la un prieten intr-o zona cu clima mai rece si facea river-rafting. Tot asa – job&passion.
Lectia pe care am luat-o cu mine este ca pasiunea in sine este o forma de frumos. Daca reusesti sa o imbini cu ceea ce faci, devine o forma de arta. Pasiunea poate fi, deci, o arta.
Doamna din parc
In parc intalnesc aproape intotdeauna, dimineata, o doamna in varsta cu un tricou roz care alearga ture serioase de parc. Ritmul si performantele mele s-au schimbat de prima data cand am observat-o pe doamna, anotimpurile s-au schimbat, chiar si decorul in sine al parcului variaza vizibil.
Ce este mereu la fel este perseverenta doamnei in varsta cu tricou roz, care... inconjoara de fiecare data parcul, cu aceeasi privire senina si tempo sustinut pe care i le-am remarcat de la inceput.
„Sedentarismul este o problema majora a omului contemporan” aud pe ici, pe colo, din living-ul prietenilor pana in productii televizate cu cercetatori si oameni preocupati intocmai de acest subiect.
Nu cred asta! Sedentarismul nu este o problema, este o optiune personala a omului contemporan. Sedentarismul nu este obligatoriu. Daca o persoana poate depasi inclusiv barierele biologice, aduse de varsta, inseamna ca este posibil pentru noi toti sa procedam la fel!
Doamna in varsta cu tricou roz din parc ar putea explica asta mai bine decat mine, cred. Sau putem sa invatam aceasta lectie, direct, din actiunile ei.
Atitudinea can-do
„Nu pot”. „Nu știu”. „Nu mă interesează”. „Nu am timp”. „Nu mă ajută”. „Nu”.
Serios? Tu te crezi pe tine însuți în 90% din cazurile în care răspunzi cu una din frazele la îndemâna oricui de mai sus? Dacă te-ai opri și ai analiza logic, rațional, faptul în sine pe care l-ai „rezolvat” astfel, câte alte opțiuni de răspuns crezi că ai putea găsi?
Poți, dacă vrei.
Știi, dacă încerci să descoperi.
Te interesează, dacă dai o șansă subiectului.
Ai timp, dacă îți faci timp.
Te ajută, dacă îi permiți să te ajute.
„Da”, dacă ești pozitiv.
E într-adevăr mai ușoară atitudinea de a nu face lucruri, față de atitudinea de a face.
Și totuși... conștientizezi oare care este prețul pe care îl plătești pentru loialitatea ta față de atitudinea „no can do”?
Atitudinea de a nu face lucruri este o bună apărare. Nefăcând, te ții la adăpost, nu te expui și controlezi fiecare lucrușor care intră dincolo de zidurile cetății tale. De asemenea, nefăcând, renunți și la toate lucrușoarele care ar putea rezulta dacă cetatea ta ar fi deschisă, sau, cel puțin, selectiv deschisă. Crezi că închizi pe dinafară tot ce este rău. În realitate, închizi pe dinafară... totul. Tot ce este rău și... tot ce este bine.
Can-do este solicitant, te va duce la a face multe-multe lucruri. Îți va deschide drumuri și posibilități. E clar deci, de ce a aborda o atutudine „can-do” este o opțiune doar pentru cei puternici!
Pozitivitatea
Este paharul jumătate plin sau jumătate gol? Cine știe... poate, dacă ne uităm la suprafața apei, gândim că paharul este... plan.
E duminică dimineața, tocmai te-ai trezit și îți începi ziua... your way. Ești oarecum trist că aproape s-a terminat week-end-ul sau entuziast la gândul noii zile care tocmai se naște în fața ta?
Ai de făcut ceva ce ultima dată când ai încercat... nu ți-a ieșit. Oare ce-o să se întâmple acum? O să îți iasă? Sau o să iasă ca data trecută, deci... nu o să iasă?
Cred că oricine răspunde cu fiecare dintre variante, la diferite momente și în funcție de context.
Totuși, indiferent de răspuns, constant este întotdeauna faptul că decizia răspunsului e a noastră. Și tot a noastră este și responsabilitatea acțiunilor sau inacțiunilor care derivă din răspuns.
Ai ales să nu faci ceva pentru că ai fost nesigur de urmări? Probabil că ai avut motivele tale de îndoială. Probabil că ai avut dreptate. Asta nu schimbă realitatea urmărilor neproduse. Cu siguranță a fost alegerea ta ca urmările să nu se producă...
La ce ajută să fii pozitiv? Ce diferență face a vedea jumătatea plină a paharului? Cum schimbă lucrurile a te orienta către ce este în loc de către ce ar trebui să fie, sau nu este, acolo?
Dincolo de faptul evident că a fi pozitiv îți generează sentimente plăcute și încredere în tine, în ceilalți, în viață în general, a fi pozitiv îți aduce și libertate. Foarte multă libertate!
Aceasta era, deci, senzația aceea subtilă și diafană pe care n-ai reușit s-o identifici data trecută când ai ales să spui un „da” zâmbitor, în loc de un „nu” încruntat. Libertate!
A fi pozitiv îți aduce libertate. Incearca!
Acțiunea
„A fi sau a nu fi” este una dintre dilemele renumite. Avea sens pe vremuri să te întrebi asta. În istorie, de-a lungul multor pași pe care civilizația i-a parcurs până unde suntem astăzi, este corect afirmat că posibilitățile erau limitate și ce putea face o persoană depindea mult de factori externi.
Azi, însă... posibilitățile sunt infinit mai multe! Dacă vrei, poți. Sau măcar poți să faci primul pas și apoi, cu perseverență, să urmăresti obiectivul dorit până îl atingi.
Cu siguranță însă obiectivele pe care ți le dorești nu ți se vor... întâmpla, pur și simplu. A aștepta nu este o soluție. A aștepta este o amânare... a fericirii pe care atingerea obiectivelor pe care ți le propui ți-ar aduce-o.
„A face sau a nu face” este, cred, formula modernă a dilemei noastre „a fi sau a nu fi”.
Vrei să fii undeva? Pășește în direcția respectivă.
Vrei să obții ceva? Cere.
Vrei să schimbi ceva? Schimbă.
Vrei să fii autorul rezultatelor vieții tale? Fă-ți viața să se întâmple.
Sau și mai simplu... acționează!