„Nu pot”. „Nu știu”. „Nu mă interesează”. „Nu am timp”. „Nu mă ajută”. „Nu”.

Serios? Tu te crezi pe tine însuți în 90% din cazurile în care răspunzi cu una din frazele la îndemâna oricui de mai sus? Dacă te-ai opri și ai analiza logic, rațional, faptul în sine pe care l-ai „rezolvat” astfel, câte alte opțiuni de răspuns crezi că ai putea găsi?

Poți, dacă vrei.

Știi, dacă încerci să descoperi.

Te interesează, dacă dai o șansă subiectului.

Ai timp, dacă îți faci timp.

Te ajută, dacă îi permiți să te ajute.

„Da”, dacă ești pozitiv.

E într-adevăr mai ușoară atitudinea de a nu face lucruri, față de atitudinea de a face.

Și totuși... conștientizezi oare care este prețul pe care îl plătești pentru loialitatea ta față de atitudinea „no can do”?

Atitudinea de a nu face lucruri este o bună apărare. Nefăcând, te ții la adăpost, nu te expui și controlezi fiecare lucrușor care intră dincolo de zidurile cetății tale. De asemenea, nefăcând, renunți și la toate lucrușoarele care ar putea rezulta dacă cetatea ta ar fi deschisă, sau, cel puțin, selectiv deschisă. Crezi că închizi pe dinafară tot ce este rău. În realitate, închizi pe dinafară... totul. Tot ce este rău și... tot ce este bine.

Can-do este solicitant, te va duce la a face multe-multe lucruri. Îți va deschide drumuri și posibilități. E clar deci, de ce a aborda o atutudine „can-do” este o opțiune doar pentru cei puternici!